Pe pagina (personală) de Facebook postam nu demult un link către un articol însoţit de o fotografie dezarmantă şi cutremurătoare pentru oricine are inimă. Este un apel la conştiinţa tuturor şi la obiceiurile noastre consumeriste, induse atât de inteligent în ultimele decenii de către marii producători de alimente procesate, cosmetice (inclusiv săpunuri şi şampoane), produse de curăţenie şi multe alte bunuri, cu sprijinul industriei publicităţii.

Ce are în comun articolul cu linkul de mai sus şi acesta? O idee comună: pentru producerea uleiului de palmier în pădurile tropicale se defrişează în fiecare oră o arie echivalentă cu suprafaţa a 300 terenuri de fotbal. Un fleac, un număr oarecare.
De ce ne-ar atinge ce se întâmplă la mii de kilometri, când mulţi suntem imuni la ceea ce se va-ntâmpla la doar câteva sute sau zeci de km, chiar în România?! Ce legătură ar fi între masivele defrişări ale pădurilor tropicale, uciderea urangutanilor, asfixierea mamiferelor şi păsărilor oceanice, salvarea unei mici localităţi numită Roşia Montană de mineritul cu cianuri şi extragerea gazelor de şist prin fracturare hidraulică? Cine nu vrea să creadă că ar avea vreo legătură e nevoit să dea un mic reset, să se retragă un pas înapoi pentru a cuprinde peisajul şi a-nţelege încotro ne îndreptăm, vertiginos.

Luaţi-o ca pe o informare asupra unei bucăţi din realitatea noastră, o conştientizare a faptului că avem raţiune, discernământ şi, foarte important, un singur Pământ. De care suntem datori să avem grijă, să-l lăsăm moştenire celor ce ne vor urma. Nu suntem nici singuri, nici complet neajutoraţi ori lipsiţi de putere de decizie şi acţiune.

Uleiul de palmier, despre care am mai scris, este folosit la scară largă în producerea alimentelor, cosmeticelor şi biocombustibililor. Dar NU şi în manufacturarea săpunurilor şi cosmeticelor Naen-Soap… ceea ce, ştiu, este un gest mult prea mărunt.

Citiţi etichetele, oameni buni. La toate: alimentele semipreparate, cosmetice, detergenţi sau deodorante. La orice conţine mai mult de un singur element. Citiţi, cumpăniţi, alegeţi. Decideţi ce faceţi cu banii voştri, în buzunarul cărui mic producător ori concern îi vărsaţi. Decideţi ce salvaţi, când salvaţi.
Sau, să citez tot din articolul de pe Descoperă: “salvăm clima planetei, orangutanii, tigrii, urşii, elefanţii, SAU margarina şi şamponul?“.

Închei tot cu un paragraf ce însoţeşte o fotografie remarcabilă întîlnită astăzi într-o galerie National Geographic. Este o imagine dureroasă, pe acelaşi palier cu cele ce ilustrează fiinţe marine sufocate în inocenţa lor cu pungi de supermarket [1, 2, 3].

The crows that live in Tokyo use clothes hangers to make nests. In such a large city, there are few trees, so the natural materials that crows need to make their nests are scarce. As a result, the crows occasionally take hangers from the people who live in apartments nearby, and carefully assemble them into nests.

Yosuke Kashiwakura / National Geographic
(Yosuke Kashiwakura / National Geographic. Sursa. Click pentru zoom)