Demachiantul este acel produs la care apelez cu mare plăcere seară de seară. Iar curățarea este un pas esenţial în rutina de îngrijire a tenului, unul peste care nu îndrăznesc să sar niciodată, oricât de obosită aş fi la final de zi. Mie, cu siguranţă, nu-mi face plăcere să mă trezesc cu ochi de panda, cearcăne albăstrii şi conjunctivă roşie (ochi unui iepuraş).

De testat am tot testat produse oferite-n magazine. Convenţionale, “naturale”, bio, ba chiar am preparat câteva versiuni mai simple ori mai puţin. Simple fiind uleiurile, cum ar fi cel de migdale dulci, foarte, foarte bun aplicat ca atare în locul unui serum pentru zona ochilor. Mai puţin bun în rol de înlăturare a machiajului: ochii mi se iritau instantaneu, privirea devenea înceţoşată iar efectul dura tot restul serii. Dimineaţa, roşeaţă, ca după o noapte pierdută. Not good.

Apoi, demachiantele bifazice: apă cu ulei. Le-am testat, le-am şi preparat. Iarăşi, priviri tulburi, pasămite uleiurile din acelea nu se pupă defel cu ochii mei ultrasensibili. Iar după n ore petrecute la calculator, doar asta nu-mi lipsea. Pentru mine, prea simplu nu e mereu mai bun, şi-mi pare rău să ajung la concluzia asta.

Spălarea cu săpun ar fi rămas unica soluţie. Prefer un săpun hidratant, delicat, bine spumant şi hipoalergenic. Baby Soap întruneşte toate pretenţiile astea. Şi totuşi. Un demachiant cremos, fin aromat, natural, vegan şi-mbogăţit cu un extract natural sau două. Să-mpuşti doi, trei iepuri dintr-o dată: curăţare, hidratare, calmare, regenerare. Asta e povestea primului meu demachiant handmade. Castravete, albăstrele, ulei de migdale.

De azi în magazin.