Şi cum putem face propriul nostru săpun! Vedeţi mai jos pentru detalii.

Încă de mic copil, când creşteam sub regimul de tristă amintire (ce babă sunt…), aveam în baie resturi mici şi mititele de săpun osificat :) Nu era atât un semn de sărăcie, fiindcă l-aş supăra pe Cel de sus dacă m-aş plânge, însă era o grijă normală de a nu arunca (aproape) nimic din lucrurile care ar fi putut să fie recuperate, refolosite, redirecţionate către un alt scop, altă utilitate. Cred eu că era un obicei bun, sănătos de-a dreptul, azi se numeşte eco şi este foarte în tendinţe.

Dar revenind, trăim în vremurile acestea o abundenţă în toate cele: alimente peste puterile de cumpărare şi nevoile reale de consum, de bunuri pe care ni le procurăm şi, adeseori, le abandonăm în aşteptarea altora, de distracţii pe care le considerăm fireşti, informaţii ce ne stau la dispoziţia degeţelelor nervoase butonând smartphone-ul…

Abundenţa asta, greu de asimilat de către părinţii noştri trecuţi de prima tinereţe, şi mai greu de acceptat de către bunicii care-au trăit şi s-au zbătut în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. O abundenţă care duce la un abuz nesăbuit de bunurile pe care era capitalistă ni le pune la picioare, nouă, copiilor loiali ai consumului şi consumerismului.

Cum am putea pleda pentru o înfrânare, o minimizare a consumului şi a risipei inevitabile, ba chiar o reţinere de la achiziţii ce se dovedesc inutile? Istoria ne-a învăţat multe, dar am uitat şi noi la fel de repede. Criza, mai bine spune recesiunea actuală încearcă şi ea să ne-nveţe minte, pe cei care se mai pot opri puţin să mediteze, să-şi schimbe măcar câteva obiceiuri ce se pot dovedi esenţiale, pe termen lung.

Asta ne este firea, omul este o fiinţă uşor adaptabilă şi datorită acestei capacităţi naturale de acomodare la schimbări a supravieţuit atâtor secole marcate de schimbări, şocuri, foamete, boli, schimbări climaterice, scumpiri de preţuri, asfaltări exagerate, manele şi câte şi mai câte…

Sursa foto: Snuffywump@flickr.comIarăşi, revenind cu modestie la tema din titlu, cred că risipa nu este altceva decât dovadă de prostie, nechizbuială şi o imensă mândrie – orgoliu, într-un limbaj comun. N-am să vă îndemn să faceţi baie în doar doi litri de apă, cum ştiu că procedează cineva anume. Nici să vă-nlocuiţi becurile incandescente cu altele, aşa-zis Eco, pe bază de mercur… Ori să vă creşteţi legumele în meschinul şi poluatul spaţiu al unui balcon de bloc. Mă limitez la a vă oferi câteva simple idei pentru a refolosi resturile de săpun care se-adună în săpunieră, acele resturi mai uscate sau mai gelatinoase (dacă cele din urmă provin de la săpunurile manufacturate, naturale 100%, iar nu de la Palmolive, Dove sau “minunatul” Fa nutribitch).

Pentru cei care au rezistat cu lectura până acum :), intru direct în problemă.

1. Prima idee este o amintire din copilărie: bucăţele de săpun lipite pe “spinarea” unui săpun mare, care în timp deveneau una :) Singura condiţie era ca ambele, şi gazda şi parazitul, să fie umede :) Ceva mai simplu şi intuitiv de-atât nu ştiu.

2. Ei, poate doar săpunul lichid. Tot ce ai de făcut este să razi ori tai mărunt bucăţile de săpun, să le introduci într-un recipient şi să adaugi apă caldă. Pentru un plus de hidratare şi onctuozitate, poţi să adaugi o lingură două de glicerină vegetală. Ca un plus la glicerina conţinută de săpunul natural, fabricat la rece.

3.  Săpunul solid este uşor de depozitat şi nu necesită un flacon de plastic care ocupă spaţiu, trebuie curăţat din când în când şi sfârşeşte prin a fi aruncat la gunoi, lucru care sporeşte munţii de deşeuri de pe planetă. Ştiu, pare ridicol privind scena asta la scară largă, mă adresez celor care au conştiinţă.

4. Toate bucăţelele astea de săpun le poţi pune într-o reţea (plasă / mesh) ca cea în care se vinde usturoiul (dintr-un material similar florii de duş) şi iată, te-ai ales cu un pseudo-săpun care spumează bine sub acţiunea apei şi te va curăţa la fel de bine ca orice alt săpun solid pentru câteva săptămâni. Nu uita să atârni obiectu’ la uscat între două utilizări.

5. Poţi folosi şi un ciorap de nylon, înnodat, asta dacă factorul estetic nu te împiedică. Poate obişnuieşti să primeşti vizite şi n-ai chef să oferi explicaţii musafirilor tăi amuzaţi de o asemenea arătare. Cei care locuiesc la ţară ori se îndeletnicesc ocazional cu grădinăritul pot apela la ideea asta. Un asemenea “device” va fi la îndemână lângă sursa de apă, iar ţesătura va ţine mizeria mare la distanţă de suprafaţa săpunului, în plus va forma spumă mult mai lesne decât o bucată întreagă de săpun pe care trebuie s-o masezi secunde în şir, ba o mai scapi pe pământ, te mai şi enervezi… :)

6. Dar dacă preferi ceva 100% natural, în acord cu resturile de săpun tot natural, bucăţi de pânză: in, ori bumbac. Dacă eşti o fiinţă mai dibace de felul tău, îţi poţi încropi cu mâinile tale un astfel de kit de baie, dintr-o bucată de pânză curată, cusută pe trei laturi, sub forma unui buzunărel în care introduci resturile de săpun. Asigură-te că poţi refolosi bureţelul-buzunărel şi fă-i un “capac” pe care-l poţi asigura cumva. Găseşti tu o soluţie care să te mulţumească, dacă eşti tipul creativ şi îndemânatic sunt sigură că deja ai vizualizat viitorul bureţel-buzunărel-spumos :)

7. Totuşi, nu toţi avem bunici la ţară, care au ţesut pe vremea lor la războiul de ţesut. Aşadar, dacă nu găsim în podul bunicii prosoape de in ori din bumbac, putem apela la resturi de prosoape flauşate, cusute manual. Nu avem nevoie de maşină de cusut, de abilităţi deosebite sau de talent :) Doar de voinţă. Vei obţine o spumă la fel de bună, dar masajul va fi mai blând, spre deosebire de cel în care ar fi fost implicată bucata de pânză de in.

8. Dacă vrei totuşi să dai acestor bucăţele o formă asemănătoare cât de cât unui săpun, poţi aşeza bucăţelele într-un mod cât mai compact într-un recipient cu capac, torni apă fierbinte peste ele, dar cu măsură, apoi aştepţi :) Recipientul poate fi şi de la un fost iaurt ori alt aliment preambalat. Important este să aibă o dimensiune confortabilă. După înmuierea bucăţelelor, te foloseşti de mâini pentru a modela un nou săpun. Opţional, dacă lucrezi cu resturi de săpun natural, de casă (handmade, home made…), ai libertatea să-l personalizezi cu aromele preferate. Uleiurile esenţiale, de preferat variantele bio, cu certificate serioase, sunt cele mai bune soluţii. Le adaugi chiar înainte de modelare, pentru a nu-şi pierde puterea olfactivă şi proprietăţile terapeutice. Evită-le pe cele ieftine, care nu au trecute destule detalii pe etichetă. Adesea acestea sunt în realitate uleiuri pentru candela de aromaterapie, nerecomandate pentru contactul cu pielea, nici măcar diluate cu alte uleiuri. Preţul lor trebuie să fie un indiciu limpede, alături de parcimonia de cuvinte de pe etichetă…

Revenind, săpunul modelat manual nu va fi el teribil de plăcut din punct de vedere estetic, va fi însă, după uscare, un nou săpun la facerea căruia ştii că ai contribuit şi tu. Iar sentimentul că ai creat ceva cu mâinile tale nu bate multe alte senzaţii :) Asta v-o garantează persoana care a învăţat o seamă de lucruri de la zero, în bună parte doar pentru acea emoţie ce ţi-o produce un lucru creat manual, hand made cum i se mai zice.

9. Rebatching este, în engleză, cuvântul care descrie o modalitate de a reface o rundă mai nereuşită de săpun de casă, ori de a remodela câteva săpunuri. Se înmoaie în puţină apă bucăţile de săpun rase ori mărunţite la robot, se fierb la foc mic amestecând cu grijă, iar la final se pot adăuga glicerină vegetală, fulgi de ovăz ori cafea măcinată, depinde ce destinaţie vei da acestui săpun: pentru un gomaj mai fin sau unul anticelulitic. Şi în cazul ăsta poţi adăuga uleiuri esenţiale, pentru parfumare naturală, cu acelaşi amendament: doar la temperaturi scăzute, după răcirea parţială a compoziţiei. Torni toată tărăşenia asta în forme din plastic, laşi 24 sau 48 ore la întărit şi alte 3, 4 săptămâni pentru a se usca complet. Şi uite aşa ai făcut fără mare efort primul tău săpun de casă, aproximativ de la zero :)

10. Pentru modelare s-au gândit unii producători şi au fabricat forme detaşabile, în formă de bucată de săpun solid. Se găsesc şi la noi în unele magazine online. Este soluţia cea mai comodă, dezavantajul fiind că mai scoţi nişte bănuţi din buzunar pentru un obiect care are o unică şi rară utilitate. Nu tocmai eco. Alegerea fiecăruia.

Alte idei, sunt sigură că le-aţi mai întâlnit:
– Fermoarele încăpăţânate pot fi convinse să capituleze dacă sunt frecate puţin cu o bucată de săpun;

– Cuiele din metal sau şuruburile pătrund mai uşor în bucata de lemn iar aceasta nu va mai crăpa, dacă în acel loc de inserare veţi insista puţin cu o bucată de săpun;

– Balamalele nu vor mai scărţâi dacă vor fi unse puţin cu o bucată de săpun. Aici este limpede că e de preferat săpunul de casă, natural, cu un conţinut mare de grăsimi, lucru care nu se poate spune despre acei detergenţi solizi vânduţi în magazine cu titlu de „săpun”!

– Săpunul poate înlocui creta în munca tâmplarilor sau croitorilor. Se spală cu apă curată fără să lase urme

Dacă aveţi alte idei şi vreţi să le împărtăşiţi, lăsaţi aici un comentariu, să rămână întru eternitate :)

Later edit. Încă ceva: apare întrebarea dacă putem folosi resturile de săpun natural în maşina de spălat rufe. Pe post de detergent de rufe natural. După cum spuneam şi în comentariul de mai jos, dacă nu devine obicei este în regulă. Însă săpunurile naturale pentru corp şi ten au un indice de grăsime nesaponificată ce depăşeşte 5%, procent rareori acceptabil pentru săpunurile de rufe, care conţin în mod ideal 100% saponificate. Mai mult de atât şi uleiurile acestea suplimentare vor îmbâcsi, în timp, rufele iar ele vor căpăta un miros neplăcut, de ulei rânced. Am păţit-o, nu mai vreau. Ciudat e că am experimentat mirosul de ulei râncezit după câteva luni de spălat cu un detergent lichid ecologic, scump şi neparfumat, creat exact pentru rufele bebeluşilor…