Poate nu ştiţi cine e Annie Leonard, dar cu siguranţă aţi auzit de celebrul “The Story of Stuff Project”.
Şi unii dintre noi do hate our Stuff :)

La o întâlnire recentă cu o clientă, după scurta discuţie despre şamponul solid, mă întreabă “şi, mai folosesc sau nu balsam după clătire?“. Ideea simplă pe care trebuie să insist, cu tact, este chiar asta: folosind săpunuri 2-in-1 (cu funcţie de şampon), oţet alimentar pentru limpezire putem renunţa la cel puţin 2, 3 Lucruri care ne sufocă viaţa, spaţiul şi ne fac şi rău, în timp. Flacoanele care la noi se reciclează (not!), baia veşnic aglomerată, stresul împachetării bagajului pentru vacanţă, substanţele din cosmetice, ieftine şi nocive care însă se depun în organismul nostru şi ne otrăvesc lent şi, de ce nu, praful care se depune-n timp pe toate lucruşoarele astea.

De ce aş lăsa lucrurile să-mi controleze viaţa, prin nevoia şi presiunea constantă de a le purta de grijă, de a le muta de colo, colo, de a le verifica termenul de expirare, potenţialele incompatibilităţi care mi-ar cauza alergii? O viaţă am, şi e cam scurtă :)

Vă las să savuraţi filmuleţul The Story of Cosmetics, lansat proaspăt. Poate vă veţi convinge de inutilitatea multor “produse de înfrumuseţare” şi veţi reconsidera necesitatea de a le aplica pe pielea, ochii, părul vostru, zi de zi. Recunoaştem stilul filmuleţului, simpatic şi efervescent. Putem ignora mesajul, pretinde că acele substanţe cu denumiri pretenţioase sunt de fapt perfect ok şi toată povestea e doar antipropagandă, dar ne permitem să riscăm?